Relațiile cu membrii familiei tale sunt deseori complicate, pline de neînțelegeri și resentimente? Află ce rol joacă inteligența emoțională în depășirea divergențelor și întărirea legăturilor de familie.
În cadrul familiei se creează primele și cele mai puternice amintiri emoționale și tot în familie continuă să apară. Poate că acesta este și motivul pentru care inteligența emoțională joacă un rol atât de important în dinamica relațiilor de familie, dintre parinți, copii, frați, socrii, familia extinsă. Majoritatea tehnicilor de îmbunătățire a relațiilor de familie se concentrează pe comunicarea sentimentelor, pe conștientizarea activă a lor, pe empatie, pe răspunsul oferit celor din jur. Fără intimitate emoțională, contactul cu familia poate fi frustrant, stresant, cu impact negativ atât în viața personală cât și în cea profesională.
Dacă vrei să (re)aduci armonia în familie, privește în primul rând către tine. Fii sincer/ă cu tine și recunoaște că ai atât dreptul cât și obligația să îți afirmi propriile nevoi emoționale și nu te grăbi să acuzi. De multe ori, în mod inechitabil, îi considerăm pe cei apropiați vinovați de nefericirea noastră dar rareori îi considerăm responsabili pentru fericirea noastră. Începe prin a observa acest tipar și asumă-ți independența emoțională. Poate fi benefic atât pentru tine cât și pentru întreaga familie ce ar putea rapid să îți urmeze exemplul.
Acordă timp familiei! Consistența relațiilor se află la baza încrederii reciproce. Menține relații apropiate cu părinții, socrii, frații, surorile. Unitatea familiei este esențială în dezvoltarea armonioasă a copilului de azi și a adultului de mâine. În plus, oferă o bază consistentă de amintiri plăcute din care te poți reîncărca oricând.
Învață să îți gestionezi amintirile traumatizante și nu le lăsa să își pună amprenta asupra versiunii tale din prezent. Nu lăsa copilul frustrat de 5 ani să ia decizii pentru adultul de azi.
Acceptă că a fi aproape nu înseamnă să fiți clone. Nu te aștepta să aveți aceleași talente, preferințe sau idei. Copiii nu trebuie să meargă neapărat pe același drum profesional ca al părinților. Frații, surorile, deși cu asemănări fizice între ei pot avea personalități total opuse. Iar soții pot avea hobby-uri diferite. Fără ca acest lucru să afecteze dinamica familiei.
Amintește-ți că a cunoaște un om de o viață întreagă nu înseamnă că îl cunoști și acum. Oamenii se schimbă, dar de multe ori vedem schimbarea doar în noi înșine. Acceptă maturizarea și schimbarea celor din jur și nu îi bloca mental la o anumită etapă a vieții. Ascultă-i de fiecare dată cu interes. Află ce este nou în viețile lor, lasa-i să se dezvăluie așa cum sunt acum și aici. Nu-i ține blocați într-o versiune în care ei nu se mai regăsesc.
Prețuiește fiecare etapă a vieții cu fiecare membru al familiei. Acceptă schimbarea pe măsură ce ea vine. Acceptă că rolurile și responsabilitățile se modifică de-a lungul vieții. Conștientizează schimbările și investește timp în a le înțelege.
Îndrăznește să rupi tiparele negative dacă observi că ele există! Nu crede în „necesitatea” conflictului: copii vs părinți, noră vs soacră, ginere vs socru etc. Ferește-te de ideile și scenariile preconcepute și acordă-ți timp să cunoști, să înțelegi și să empatizezi cu toți membrii familiei, inclusiv cu membrii familiei extinse. Fără preconcepții, fără așteptări nerealiste, găsiți punctele comune și relaționați în mod constructiv.
Ascultă, pentru ca la rândul tău sa fii ascultat/ă! De multe ori răspunsul la întrebarea „De ce nu mă lasă să vorbesc?” poate fi pur și simplu „Pentru că nici tu nu îi lași să vorbească”. Deci ascultă! Și ține cont mereu de indiciile non verbale pe care le transmiți (mimica feței, maxilarul încleștat, brațele încrucișate, etc).
Exprimă-ți iubirea fără rețineri. Toți membrii familiei au nevoie de confirmarea emoțională a cuvintelor, gesturilor și privirilor iubitoare. Cu atât mai mult cei ce par a solicita cea mai puțina atenție, posibil să aibă cea mai mare nevoie de ea.
Primește și oferă! Dacă nu dăruim, ne este greu să primim, iar dacă nu putem primi, nu avem prea multe de oferit. Menține un echilibru. Admite când greșești și spune fără rețineri „îmi pare rău”, chiar față de cei mai mici din familie.
Inspiră prin ceea ce faci! Acțiunile transmit mai mult decât vorbele. Fii un adevărat exemplu pentru familia ta! Ai grijă de sănătatea ta cu o alimentație sănătoasă și un program regulat de exerciții fizice. Transmite pe cât posibil întregii familii obiceiuri sănătoase. Exersați împreună. Poate fi atât antrenament fizic cât și relațional!
Inteligența emoțională de asemenea poate fi exersată de către toți membrii familiei. Beneficiile sunt aproape magice. Cu toate acestea, inteligența emoțională nu este magie în sine. Noi suntem cei care trebuie să depunem timp, energie și efort în dezvoltarea ei, asemeni oricărei abilități pe care o dobândim și exersăm. Un lucru este sigur totuși. Merită întotdeauna!
Dacă în ciuda eforturilor depuse, relația de familie continuă să fie deficitară, apelează cu încredere la un sistem de sprijin din afara familiei. Psihoterapia de familie poate fi soluția obiectivă în abordarea problemelor greu de rezolvat din interiorul familiei!
Relațiile cu membrii familiei tale sunt deseori complicate, pline de neînțelegeri și resentimente? Află ce rol joacă inteligența emoțională în depășirea divergențelor și întărirea legăturilor de familie.
În cadrul familiei se creează primele și cele mai puternice amintiri emoționale și tot în familie continuă să apară. Poate că acesta este și motivul pentru care inteligența emoțională joacă un rol atât de important în dinamica relațiilor de familie, dintre parinți, copii, frați, socrii, familia extinsă. Majoritatea tehnicilor de îmbunătățire a relațiilor de familie se concentrează pe comunicarea sentimentelor, pe conștientizarea activă a lor, pe empatie, pe răspunsul oferit celor din jur. Fără intimitate emoțională, contactul cu familia poate fi frustrant, stresant, cu impact negativ atât în viața personală cât și în cea profesională.
Dacă vrei să (re)aduci armonia în familie, privește în primul rând către tine. Fii sincer/ă cu tine și recunoaște că ai atât dreptul cât și obligația să îți afirmi propriile nevoi emoționale și nu te grăbi să acuzi. De multe ori, în mod inechitabil, îi considerăm pe cei apropiați vinovați de nefericirea noastră dar rareori îi considerăm responsabili pentru fericirea noastră. Începe prin a observa acest tipar și asumă-ți independența emoțională. Poate fi benefic atât pentru tine cât și pentru întreaga familie ce ar putea rapid să îți urmeze exemplul.
Acordă timp familiei! Consistența relațiilor se află la baza încrederii reciproce. Menține relații apropiate cu părinții, socrii, frații, surorile. Unitatea familiei este esențială în dezvoltarea armonioasă a copilului de azi și a adultului de mâine. În plus, oferă o bază consistentă de amintiri plăcute din care te poți reîncărca oricând.
Învață să îți gestionezi amintirile traumatizante și nu le lăsa să își pună amprenta asupra versiunii tale din prezent. Nu lăsa copilul frustrat de 5 ani să ia decizii pentru adultul de azi.
Acceptă că a fi aproape nu înseamnă să fiți clone. Nu te aștepta să aveți aceleași talente, preferințe sau idei. Copiii nu trebuie să meargă neapărat pe același drum profesional ca al părinților. Frații, surorile, deși cu asemănări fizice între ei pot avea personalități total opuse. Iar soții pot avea hobby-uri diferite. Fără ca acest lucru să afecteze dinamica familiei.
Amintește-ți că a cunoaște un om de o viață întreagă nu înseamnă că îl cunoști și acum. Oamenii se schimbă, dar de multe ori vedem schimbarea doar în noi înșine. Acceptă maturizarea și schimbarea celor din jur și nu îi bloca mental la o anumită etapă a vieții. Ascultă-i de fiecare dată cu interes. Află ce este nou în viețile lor, lasa-i să se dezvăluie așa cum sunt acum și aici. Nu-i ține blocați într-o versiune în care ei nu se mai regăsesc.
Prețuiește fiecare etapă a vieții cu fiecare membru al familiei. Acceptă schimbarea pe măsură ce ea vine. Acceptă că rolurile și responsabilitățile se modifică de-a lungul vieții. Conștientizează schimbările și investește timp în a le înțelege.
Îndrăznește să rupi tiparele negative dacă observi că ele există! Nu crede în „necesitatea” conflictului: copii vs părinți, noră vs soacră, ginere vs socru etc. Ferește-te de ideile și scenariile preconcepute și acordă-ți timp să cunoști, să înțelegi și să empatizezi cu toți membrii familiei, inclusiv cu membrii familiei extinse. Fără preconcepții, fără așteptări nerealiste, găsiți punctele comune și relaționați în mod constructiv.
Ascultă, pentru ca la rândul tău sa fii ascultat/ă! De multe ori răspunsul la întrebarea „De ce nu mă lasă să vorbesc?” poate fi pur și simplu „Pentru că nici tu nu îi lași să vorbească”. Deci ascultă! Și ține cont mereu de indiciile non verbale pe care le transmiți (mimica feței, maxilarul încleștat, brațele încrucișate, etc).
Exprimă-ți iubirea fără rețineri. Toți membrii familiei au nevoie de confirmarea emoțională a cuvintelor, gesturilor și privirilor iubitoare. Cu atât mai mult cei ce par a solicita cea mai puțina atenție, posibil să aibă cea mai mare nevoie de ea.
Primește și oferă! Dacă nu dăruim, ne este greu să primim, iar dacă nu putem primi, nu avem prea multe de oferit. Menține un echilibru. Admite când greșești și spune fără rețineri „îmi pare rău”, chiar față de cei mai mici din familie.
Inspiră prin ceea ce faci! Acțiunile transmit mai mult decât vorbele. Fii un adevărat exemplu pentru familia ta! Ai grijă de sănătatea ta cu o alimentație sănătoasă și un program regulat de exerciții fizice. Transmite pe cât posibil întregii familii obiceiuri sănătoase. Exersați împreună. Poate fi atât antrenament fizic cât și relațional!
Inteligența emoțională de asemenea poate fi exersată de către toți membrii familiei. Beneficiile sunt aproape magice. Cu toate acestea, inteligența emoțională nu este magie în sine. Noi suntem cei care trebuie să depunem timp, energie și efort în dezvoltarea ei, asemeni oricărei abilități pe care o dobândim și exersăm. Un lucru este sigur totuși. Merită întotdeauna!
Dacă în ciuda eforturilor depuse, relația de familie continuă să fie deficitară, apelează cu încredere la un sistem de sprijin din afara familiei. Psihoterapia de familie poate fi soluția obiectivă în abordarea problemelor greu de rezolvat din interiorul familiei!
Lasă un comentariu